Ridicatul mașinii în Paris de poliție – ce-i de făcut

Fac o mică pauză cu articolele despre IT și vă voi povesti cât se scurt se poate despre ridicatul mașinii de către poliție în Paris, și alte informații care vă pot ajuta dacă aveți ghinionul să pățiți acest lucru. Eu am pățit-o, așa că știu ce vorbesc.

În noiembrie anul trecut, am avut ghinionul să-mi fie ridicată mașina chiar de la câteva străzi de turnul Eiffel. Traficul în oraș nu părea foarte aglomerat, cel puțin nu în jurul orei 9.30, doar că trebuia să fi norocos să găsești un loc de parcare. În schimb, eu am fost ghinionist că am găsit un loc de parcare.

În capătul unei străduțe acoperite de frunzele copacilor din jur era un loc unde încăpea la fix un golf albastru cu numere de Belgia :). Am parcat mașina acolo și am plecat să ne cățărăm în turn. Toate au fost frumoase până când am încercat să-mi găsesc mașina cu privirea de acolo de sus. Parcă nu mai era. Culmea, recunoșteam mașinile parcate din jurul ei, dar a mea devenise invizibilă. Nu cred că am stat la turn mai mult de două ore cu tot cu așteptatul. Ceva de genul.

După ce am cobor, am insistat să merg să verific mașina înainte de a decide ce urmează după turn. Mașina nu mai era. În primele 5 secunde am crezut că a fost furată, dar apoi mi-am dat seama că au luat-o hingherii. 100%, mașina a fost ridicată în prima oră. Și cred că s-au chinuit ceva pentru că era spațiu îngust, dar și capăt de stradă.

Vinovat? 50% eu. Ca șofer, trebuie să te asiguri că o parchezi într-un loc permis. 50% autoritățile orașului Paris. E Paris și trebuie să cureți frunzele chiar și de pe străduțe înfundate pentru a vedea orbul linia galbenă. Dacă era în Ploiești, mai ziceam.

Ce-i de făcut?

1. sunat la 112. Vorbiți franceză. Noroc că știe iubita mea. În engleză li se limbă plimba-n gură și pur și simplu nu vor. Ni s-a închis telefonul în nas de două ori. Voi știți ce înseamnă asta? Deci la 112 se întâmplă asta.

2. nu vă urcați la taximetriști de culoare opusă albului. Noi ne-am urcat. Vă vine să credeți că retardul ăla cu 10 lanțuri la gât și tot felul de inele și verighete nu știa absolut nici o stradă? Nici măcar unde începe și unde să termina aia de aștepta el pe ea. El nu știe unde-i o secție de poliție în tot Parisul și nici măcar nu știe engleză. Ne-a învârtit și nu ne lăsa să ne dăm jos că cică ajungem undeva.. la o clădire abandonată. Ne-a făcut de vreo 40 euro în câteva minute și câteva străzi.

3. încercați la un taxi cu șofer normal. Ne-a dus la o secție de poliție în câteva minute. Ne-a dat și numărul de telefon dacă avem nevoie, că nu putea să ne aștepte să vadă ce rezolvăm. În jur de 5 euro. Cum mașina nu era acolo, l-am sunat și ne-a dus la adresa dată de poliție. Aproximativ 7 km depărtare de turn. N-a costat mai mult de 15 euro. Ceva de genul.

4. mașina găsită. Taxa de ridicare costă 130 euro. Am găsit-o în aproximativ 3 ore de alergături și telefoane. Bineînțeles, zgâriată finuț de o chingă atunci când au ridicat-o. N-am mai vrut să mă cert cu nimeni. Eram fericit că am găsit-o. Taxa se majorează cu 10 euro la zi dacă mașina zace pe acolo.

5. amenda. După o perioadă bunicică de vreme, nu mai știu exact cât, când totul era aproape uitat, vine și amenda. 35 euro în câteva zile, sau 70 euro dacă ratați deadline-ul.

O sumă de bani pierdută din cauza câtorva secunde de neatenție sau câteva minute cât ar fi durat să caut o parcare subterană sau un loc care permite parcarea.

Ultuma actualizare 31 March 2014 by Alexandru Ionut